Continuare de la - Fara Titlu Deocamdata - 1

***

Toti buluc in camera. Anutza, Silvia si inca vreo trei tipi si o ciudata invitati de Silvia la party erau acolo. Mai era un tip ciudat. Cand a aparut in schema? Toti plangeau si strigau speriati, nestiind de ce, cum si in ce fel ajunsese Andreea acolo, jos... moarta. Eu am ramas fara glas, fara aer, fara puls... E frig?

- Alex! Ce ai facut? Ce i-ai....

- Eu? ... am deschis usa si a inceput sa abereze ceva si s-a aruncat pe geam, am spus eu mormaind si balbaind cuvintele, incercand sa imi sterg imaginile. Mi-e frig. Suna la 112. Intre timp tipul ciudat s-a apropiat de mine. Tulouse se incolacea in jurul picioarelor lui, impleticindu-se printre ceilalti din camera, in timp ce incerca sa tina pasul cu el.

- Ti-e frig? tipul blond cu ochii albastrii s-a apropiat de mine, intinzand mana. Era din ce in ce mai frig. Aer... Imaginea s-a dus dintr-o data. Capul a luat-o la vale. Buf.

Liliac peste tot si blondul ma strangea in brate, invartindu-ma intr-una, soptind nimicuri. ...Dean, opreste-te!

- Se zvarcoleste ciudat, se auzi de departe vocea Anutzei! Alex, trezeste-te!

- A venit politia, spuse Silvia. Ne tot intreaba ce s-a intamplat si tu esti singura... Silvia s-a oprit. Era o realitate cruda pentru noi toti. S-a gandit, se pare, mai bine la ce trebuia sa spuna si ce nu, la cum m-oi fi simtit eu in camera cu Andreea care a hotarat ca...

- Mi-e frig., am spus eu incet. Blondul inca mai statea acolo, in spatele Anutzei. Era acolo el, cu ochii lui albastrii, transparenti. Un blond transparent...

- Alex! Ma sperii. Ochii mei formau doua mingii cascate intr-o figura a groazei. Gura ramanea sa fie cascata, caci fata mea parca era rupta dintr-un salon de spital... de nebuni, mai exact. Hai la baie, Alex. Putina apa pe fata. Tipii astia stau in bucatarie de juma’ de ora. Spune-le ce stii si gata, voi sta cu tine.

Tipul blond era acolo. Nici macar nu era „tip”.

- Anutza, lasa-ma un moment. Am intrat in baie. Tipul blond a intrat in baie. Prin usa. Literalmente. Shit! Am urlat, ecoul iesind ca nebunul pe sub usa. Silvia a strigat - ma simt bine? Pe dracu...

- Da, sunt ok, am strigat eu inapoi, urmand sa soptesc shit-shit-shit-shit la nesfarsit, uitandu-ma la blondul din fata mea, prin care se vedea usa.

- Nu, ma numesc Dean. Iar privirea aia nebuna pe fata mea. Parca ma vad. Creata tampita cu ochii mari de spaima, gura intredeschisa, fara rasuflare... Dean.

- Te-am visat.

- Stiu, am intrat in visul tau. Scuze...

- Dean. Ce vrei?

- S-a sinucis din cauza mea. Nu ma suporta. Era prea slaba. Nu stiu ce-a fost inc apul meu. Sa aleg una ca ea. Nu-ti fie frica.

- Mi-e frig, am repetat eu. Sigurul lucru pe care il puteam spune. Si cel mai adevarat. Imi era al naibii de frig. Simteam ca o sa imi inghete tot corpul.

- Imi pare rau.

- Dean... trebuia sa il alung; nu vroiam sa am parte de astfel de aventuri gotice cu spirite ciudat, incapatanate, malefice etc. Du-te intr-alta parte. Nu am nimic pentru tine. Parca ultimele cuvinte fusesera culese dintr-o carte. Nu mai stiu care. Poate La Rascruce de Vanturi? I’ve been a waif... incep sa deviez... poate mi se face mai cald...

- Te-nseli, spuse el, trezindu-ma din gandurile in care ma afundasem prea tare si uitasem sa ma trezesc. Pe tine te cautam, continua el. Andreea m-a prins in rugile ei pagane, cu promisiuni desarte. Mi-a spus ca e numai a mea si m-a parasit. Mi-a spus ca o sa fim puternici impreuna. Uite ce-a facut...

- Singura? Am intrebat eu, printre dinti, frica stapanindu-ma. Blondul a omorat-o ca sa ajunga la mine. Si daca dupa ce ajunge la mine continua povestea: ma ucide pe mine, si-apoi alta si alta si alta... ca itr-un carusel cu muzica proasta.

- Nu, am ajutat-o si eu, spuse blondul, zambindu-si zambetul fermecator, scotand la iveala niste dinti perfecti, putin ascutiti. Fior peste fior. Aiurea. Stau in baie cu o chestie blonda care mi-a omorat colega.

- De ce ai ucis-o? Mi-era din ce in ce mai frica. Anutza ciocanea intr-una la usa baii. Se pare ca baia deja avea un efect ingrijorator, mai nou. Dar nu ma duceam eu sa ma arunc pe geamul ala blestemat. Nu as avea curaj sa pun capat aventurii mele prin viata. Ce i-ai spus?

- „Vrei sa scapi de mine?” am intrebat-o. Dean incepu sa rada in timp ce povestea. I-am zis ca singura metoda ar fi sa se sinucida. Apoi i-am spus, in timp ce erai in camera si ea se uita la mine, ca tu esti in schimb perfecta. Ca tu ai fost tinta mea, nu ea.

- Dean, nu ti-am promis nimic. Pleaca!

Blondul s-a apropiat de mine si mai tare, tintuindu-ma de peretele baii. Din ce in ce mai frig. Frig, frig, frig... cum sa scapi de stransoarea invizibila? Cum sa scapi de ceva care intra si iese prin usi? Cum sa treci prin chestia aia rece si sa scapi viu? Pleaca, Dean... cauta altceva. Celelalte cuvinte nu au mai iesit. Buzele lui rosii si moi si foarte reale s-au asezat pe gatul meu, cautand ceva plin de viata, sarutand locurile ce pulsau a caldura, si apoi urcand pe buzele mele, lasand in urma aer rece. Corpul meu tremura tot, frig, din ce in ce mai frig. Mainile erau amortite, la fel si picioarele. Doar el ma mai tinea in picioare, cu mainile lui reci, ce-mi traversau spatele, intr-un ritm ce ar fi trebuit sa fie imbietor daca nu inspira numai raceala... moarte. Toata gheata pornea de la buzele lui, de la mainile lui, catre mine, catre fata, inghetandu-ma in frica mea, catre buzele mele, catre capul, sira spinarii, tot frigul intrand in inima, intepand si intinzandu-se rapid in tot corpul. Fara puls, fara inima. Stransoarea m-a lasat fara aer. Imagini cad iar. Oh... iar lesin? A doua oara in viata mea.