Fara titlu deocamdata

(numele sunt alese nu neapara in mod special, poate fac referinte la persoane adevarate, dar believe me, neintentionat. pur si simplu am visat ceva si erau si ele pe acolo, soh don't get nervous or smth). voi pune pe blog bucati din povestioara, asa ca brb :)

In sfarsit o petrecere de doamne-ajuta! Anutza statea intrun colt si mesteca niste chipsuri. Anutza cea mica tinea o bere in mana, leganandu-se cu muzica data la maxim. Silvia isi arunca pletele crete in stanga si-n dreapta si topaia ca o nebuna, razand in acelasi timp de Adi, care dansa ca o girafa pe rock’n’roll. Don’t ask! Eu ma ocupam de poze. Imi place sa fac poze, sa prind cele mai tampite momente... cum ar fi pe Silvia cum rade cu gura pana la urechi sau pe Andi cum isi face dasul preferat pe ritmul muzicii, cantec care merge deloc cu unduirile sale din fund si intorsaturile ridicole din solduri. L-am numit Andi-dance. Toti il imitau ca niste maimute. Asta da distractie. Mai ales cand gemenele faceau dansul lor preferat: Vals pe Rollin’ sau chestia cu ghearele pe Thriller. Blitzul meu le prindea in plasa fiecare greseala sau tampenie: suc in capul Anutzei, saraca... urme de la un cot in gura ei de la mine cand dadeam din cap si saream pe Zombie, carliontii Silviei si Tulouse care isi facea unghiile pe carpeta din hol. Piiisiiiiiica!!! Pauza de poze. Acum era momentul in care eu ma joc cu motanul Silviei. Nu stiu de ce e asa salbatic. Niciodata nu sta in bratele noastre, dar in seara asta e si mai bulversat, si mai nelinistit. Nu numai motanul.

Andreea s-a inchis iar in baie. Deja ne-am obisnuit cu ciudateniile ei. Sta singura in banca, uneori sopteste niste chestii in aer, ca si cum ar avea vreun prieten imaginar. La 18 ani e cam ciudat sa ai asa ceva. Eu la varsta mea vorbesc cu mine, cu constiinta mea, dar o fac in liniste si... nu sunt chiar schizofrenica.

- Andreea! iesi te rog din baie... Silvia vrea sa ...

Roscata noastra Andreea deschide repede usa si fuge ca o naluca inspre dormitorul gol, trantind usa dupa ea. Ce-o fi cu ea? E mai violenta decat a fost atunci cand s-a certat cu Raluca in clasa. Si-atunci, crede-ma, s-au paruit binisor fetele noastre. Raluca e o ignoranta. Acum si-a gasit nasul, e deja casatorita si are si un copil de 2 ani. Ce viata... inchisoare. Atunci, Andreea, victima a insultelor zilnice nu a mai suportat si s-a aruncat ca o pantera asupra Ralucai, zgariind-o pe fata si tragand-o zdravan de par.

Am incercat sa deschid usa camerei. Intuneric. Andreea statea pe pervazul geamului care era deschis. Dintr-o data am inghetat cu totul. Ea era acum mult prea suparata. Avea imprimata pe fata resemnare si in acelasi timp privea in gol...

- Andreea, nu vrei sa imi spui ce ai patit?

Ochii ei verzi si mari m-au fixat cu aceeasi privire goala care se holba razbunator undeva intre mine si ea.

- Te urasc, sopti ea. Tu m-ai omorat. Eu te voi omori acum. Nu se uita la mine, se uita tot in gol, in aerul ce acum era greu.

- Andreea, te rog, da-te jos de acolo. Te ajut eu. Spune-mi...

- Alex... nu ai cu ce sa ma ajuti. Nu esti vinovata cu nimic. Va iubesc pe toate. Sa nu il crezi. Alunga-l tu pentru mine. Scapa de el, nu-l lasa...

Intunericul nu ne ajuta pe niciuna din noi doua. Pe geam intra mirosul de liliac. Doar sunetele si mirosul erau posibile. Vazul ma insela din nou. Acum ii vedeam ochii plini de lacrimi, acum ii vedeam goliti de orice inteligenta, pierduti undeva in aer. Umbra Andreei se misca brusc. Sau Andreea se misca?

Zgomot, ceva rupt. Oh nu... ANDREEA!!! Am alergat pana la geam, poate reuseam sa o prind, sa... sa... sa nu cada. Prea tarziu. Corpul ei cazut de la etajul 7... mainile si picioarele stateau aiurea pe langa corp, ca ale unei papusi de carpa. Poate era si sange pe jos. Miros de liliac. Miros de moarte. April is the cruellest month...